Istoria Mumio

Mumijo provine din cuvântul grecesc mumie, care înseamnă un corp păstrat intact, o mumie. Mumijo este o materie găsită în natură, în munții înalți, în zonele izolate de lume ale Rusiei asiatice (la înălțimi de 2000 – 5000 m) dar apare și în țările învecinate (Kazahstan, Kyrgystan), ca un material rășinos depus în fisurile rocilor.

Locuitorii bâștinași strâng mumijo din rocile tari, din adâncul peșterilor. Oamenii râmăn departe timp de mai multe săptămăni, perioadă în care reușesc să strângă cantități modeste. Acesta este singura sursă de venit a localnicilor, ei țin secret locul de descoperire și acest secret se pastrează din tată în fiu. Mumijo se formează ca “picături de piatră“ pe tavanul și pereții peșterilor, în fisurile stâncilor în forma de stalagtite mici, care seamănă a picătură de lacrimă, de aceea localnicii le numesc “lacrima munților“.

Istoria cunoscută până acum a materialului Mumijo își are rădăcinile în vremurile vechi de mai mult de 3000 de ani. Probabil a fost folosit deja în Roma Antică, în Grecia Antică și pe teritoriul Asiei, l-au utilizat și sumerienii în medicină. Îl amintește și “biblia“ culturii indiene, Cartea de Vede, Susruta-Samhita, Charaka-Samhita, mai multe cărți chinezești scriu despre el. Materialul Mumijo și modul de utilizare al acestuia a fost păstrat de dinastii de medici ca și un secret al familiei. Mumijo este amintit și de Aristotel, învățătorul lui Alexandru cel Mare, în lucrările sale, care a studiat efectul lui și a notat diferitele domenii de utilizare ale lui.

Biserica a cunoscut Mumijo foarte bine, la fel ca și cei mai excelenți reprezentanți ai medicinei medievale: Avicena, Paracelsus, Agricola, Quiricus etc.

Una dintre descrierile detaliate cele mai vechi poate fi citită în opera Al-Imam al Azam Abu Hanifah Muhammad (699-767), care a fost cel mai important profesor islamic al epocii. Adepții lui l-au numit “cel mai mare dintre predicatorii islamici“ (Imam al-Aadham). Abu Hanifah Mugammad a observat, ca albinele au amestecat lăptisorul de matcă cu miere și l-au învelit cu un material negru. Abu Hanifa a notat, că materialul negru cunoscut sub numele de Mumijo este unul dintr-e cele mai eficiente materiale folosite pentru vindecarea plăgilor și zgârieturilor. În urma observației scrise despre puterea de vindecare a Mumijo mulți dintre adepții lui și-au notat experientele, conform cărora Mumijo este un leac întăritor al întregului organism, în special având un efect benefic asupra inimii. Ajută la funcționarea organelor, are un efect benefic asupra vieții sexuale, asupra digestiei, asupra tulburărilor circulatorii și asupra mai multor afectiuni.